Scurt istoric

Rasa Dalmatian a fost inregistrata in Slovenia.

Desi cu totii sunt de acord ca rasa Dalmatian este foarte veche, cand vine vorba de tara de origine a acesteia, expertii se contrazic intre ei, motiv pentru care au aparut mai multe teorii.

Una din ele si cea mai plauzibila este aceea ca rasa Dalmatian a venit din Egipt in Europa, prin Orientul apropiat si Turcia. Prima data a patruns in Grecia apoi pe coasta Dalmata a Marii Adriatice. Aici a fost crescuta si atent selectionata pana s-a ajuns la Dalmatian-ul din zilele noastre.

S-au descoperit urme a rasei pe basoreliefurile din Egipt, dar si gravuri ce dateaza din Grecia Antica, in care era reprezentat un caine atletic (asemanator Dalmatianu-lui) alergand in urma carelor, ceea ce arata ca teoria de mai sus este cea mai apropiata de adevar.

De asemenea au aparut si unele documente vechi, din anul 1374 care confirma existenta rasei Dalmatian in Dobrovnic (oras situat in Croatia) inca din Evul Mediu.

Originea dalmatienilor a fost revendicata mai intai de Dalmatia, o regiune de pe coasta estic? a M?rii Adriatice,(din Croatia), apoi de Franta, Grecia, India dar si alte state.

La inceput Dalmatian-ul era utilizat ca si caine de vanatoare, apoi prin anii 1800, perioada in care rasa s-a raspandit cel mai mult, au inceput sa fie utilizati ca si caini de atelaj datorita afinitatii acestora pentru cai.

Dalmatienii mergeau intotdeauna inaintea carutelor, dand la o parte animalele ce se iveau in drum si eliberand zona pentru ca aceasta sa poata trece. Noaptea dormeau in grajduri langa cai pazind bunurile stapanului.

Pe langa intrebuintarile de mai sus Dalmatianul a mai avut si altele de-a lungul timpului, printre care: insotea soldatii in misiunile de cautare si salvare pe timpul razboiului, caine pompier, santinela in razboi, caine de vanatoare, caine de circ si caine de paza.

In anul 1888 Dalmatian-ul a fost recunoscut pentru prima data ca membru al grupei de agreement (non sporting) de catre American Kennel Club.

O data cu aparitia filmului desen animat 101 Dalmatieni, interesu pentru acesti caini patati a renascut devenind una din rasele favorite ale Hollywood-ului si primind astfel locul cuvenit.

Aspect fizic si dimensiuni

Dalmatianul este un caine de talie medie, robust fara a fi greoi, puternic, musculos si extrem de elegant.

Are corpul bine proportionat si viguros, pieptul nu foarte lat dar adanc, salele musculoase, puternice si usor curbate, spatele solid, umerii oblici impachetati in muschi iar gatul subtire si usor curbat.

Coada de marime medie este mai groasa la baza, subtiindu-se spre varf si este purtata orizontal, usor curbata in sus.

Capul este lung, fruntea lata, craniul plat, nasul bine dezvoltat si in aceeasi nuanta cu petele de pe blana iar botul lung. Urechile de marime mijlocie si forma triunghiulara sunt purtate culcat pe frunte, ajungand cu varfurile la jumatatea fetei. Ochii pot avea culoarea caprui, albastru, sau negru, sunt rotunzi, medii, vii, stralucitori si au o expresie inteligenta.

Cainii din rasa Dalmatian au picioarele anterioare puternice, drepte, cu osatura solida iar cele posterioare invelite in muschi, jaretul lasat in jos, labele compacte si rotunde, pernitele groase si degetele arcuite.

Mersul este lejer, ritmic, puternic, cu pasul lung ce ii permite sa acopere portiuni mari de teren intr-un timp foarte scurt. Daca il priviti din spate ve-ti observa ca picioarele se misca paralel, membrele posterioare pasind pe urmele celor anterioare.

Blana este scurta, deasa, tare, neteda, lucioasa, cu firele de par subtiri si bine atasate de corp. Culoarea blanii la Dalmatieni este unica si splendida, alb cu pete rotunde de culoare neagra sau maro, distribuite egal pe tot corpul.

La nastere puii sunt complet albi, abia dupa aproximativ doua saptamani petele devin evidente, dezvoltandu-se repede in primele saptamani de la aparitie. Pe tot parcursul vietii petele vor continua sa creasca si sa se inmulteasca, dar cu un ritm tot mai scazut pe masura ce cainele imbatraneste.

Inaltimea unui Dalmatian este de aproximativ 55-60 cm la mascul si 50-55 cm la femela, iar greutatea variaza intre 20-25 kg.

Personalitate

Scurt istoric

Cainii din rasa Pomeranian sunt urmasii cainilor de sanie din Laponia si Islanda, care au fost adusi in Europa, mai exact in Pomerania, regiune din Germania, de unde provine si numele purtat de rasa. In aceasta regiune, de secole intregi rasa Pomeranian este foarte cunoscuta atat ca si caine utilitar cat si ca animal de companie.

Desi crescatorii din Pomerania, au imbunatatit blana si au adaptat rasa Pomeranian cu traiul la oras, aceasta inca mai cantarea peste 8 kg cand a ajuns pentru prima data in Anglia.

Asadar cei care au reusit, dupa multe incercari si teorii, sa reduca considerabil talia acestor caini si sa diversifice paleta de nuante ale mantalei, sunt crascatorii englezi.

Cele mai apropiate rude ale acestui caine sunt din rasele: Spitz German, Cainele American al Eschimosilor, Samoyed si intregul grup de Spitz.

Pomeranian-ul din zilele noastre un caine mic dar cu aceeasi personalitate complexa si mai ales cu aceeasi blana aspra specifica, cainilor din climatele reci.

Atat regina Charlotte cat si nepoata ei Victoria, au detinut cate un caine din aceasta rasa, doar ca la acea vremea erau mai mari si faceau parte din categoria Spitz European. Varianta moderna de Pomeranian a aparut in secolul al XIX-lea.

Aspect fizic si dimensiuni

Pomeranian-ul este un caine de talie mica, cu o greutate de aproximativ 2-3 kg si o inaltime de circa 18-30 cm, fiind cel mai mic reprezentant al raselor nordice.

Capul este proportional cu restul corpului, are o forma asemanatoare cu cel de vulpe si este purtat cu eleganta si mandrie. Ochii de marime medie sunt migdalati, stralucitori si cu o expresie inteligenta si agera. Urechile sunt mici, triungiulare si prinse sus, iar dantura este completa numeric cu muscatura in foarfece. Coada este stufoasa, prinsa sus si intoarsa pe spate.

Cainii din rasa Pomeranian au o blana bogata, formata din doua straturi: unul inferior pufos, fin, dens si unul exterior superficial, lung, aspru si drept. Pe umeri, pe piept si in jurul gatului, parul este mai lung si mai abundant formand astfel un guler bogat de blana.

Trebuie de stiut ca la femele stratul inferior de blana se reinnoieste in perioada de imperechere sau dupa fatare, iar la masculi o data pe an.

Culoarea blanii poate fi: roscat simplu, roscat cu negru, portocaliu cu negru, negru simplu, alb cu negru, alb simplu, crem, ciocolatiu, gri albastrui. Cei care au blana in doua sau mai multe culori, se numesc Partial Colori.

Personalitate

Pomeranian-ul este un companion minunat, echilibrat, foarte inteligent, alert, loial, inimos, bland, prietenos, curajos, neinfricat dar mai ales istet, activ, energic si rapid ceea ce i-l face sa fie candidatul ideal pentru sporturile canine de agilitate.

Datorita faptului ca sunt blanzi, toleranti si foarte mici, acesti caini nu sunt indicati familiilor cu copii mici, deoarece pot suferi abuzuri din partea acestora.

Le place sa se imprieteneasca cu caini de talie mare, iar daca se intampla sa fie provocati de vreo unul, nu dau niciodata inapoi, ba mai mult se dovedesc neinfricati in ciuda greutatii si taliei mici.

Avand o fire prietenoasa si curioasa, aceasta rasa adora sa exploreze tot ce o inconjoara si sa descopere chestii noi.

Relatiile cu familia

Pomeranian-ul este un caine de familie excelent, vesel, loial, docil, devotat, care adora sa fie mereu alaturi de familie, sa i-a parte la toate activitatile acesteia, sa invete trucuri noi, dar mai cu seama sa fie laudati de stapan deoarece sunt foarte sensibili atunci cand aud vocea acestuia.

Avand o personalitate echilibrata dar si un aspect fizic destul de placut, aceasta rasa reuseste sa se faca iubita chiar si de acele persoane care nu sunt innebunite dupa caini mici.

Totusi pe cat sunt de devotati si loiali stapanului, pe atat sunt de independenti si usor temperamentali, si nu este indicat sa-i rasfatati prea mult sau sa-i tratati ca pe niste copii, deoarece pot deveni agitati si nervosi.

Acest caine nu este recomandat atunci cand aveti copii mici, deoarece pot fi raniti din greseala, in schimb este o companie placuta, vesela si prietenoasa pentru copii mai mari, mai grijulii, care stiu sa se joace cu un caine.

Nu are probleme cu restul animalelor din curte sau cu alti caini, daca a fost crescut de mic impreuna cu acestea.

Dresaj

Cainii din rasa Pomeranian nu sunt greu de dresat, daca acesta se face de la o varsta frageda si prin metode positive de educatie care sa includa: recompense alimentare si laude dupa fiecare comanda executata.

Un alt element care constituie baza unui dresaj de succes i-l reprezinta relatia dintre stapan si caine, care trebuie sa fie bazata pe incredere, afectiune si respect. Nu sunt deloc indicate corectiile verbale sau fizice deoarece vor rupe aceasta relatie.

Ingrijire

Blana acestui caine este foarte lunga si matasoasa de aceea necesita o ingrijire atenta, iar un periaj de doua sau chiar trei ori pe saptamana este esential pentru a-i mentine blana descalcita, pentru a preveni apritia pielii uscate si a matretii, dar si pentru a-i inlatura firele moarte.

Trebuie de stiut ca aceasta rasa nu necesita o imbaiere prea frecventa deoarece i-i va deteriora aspectul blanii si al pielii inlaturand uleiurile esentiale.

In perioadele caniculare este recomandat sa-i tineti in casa pentru a evita supra-incalzirea.

Paza

Cand sunt in prezenta unui strain latra excesiv, sunt rezervati, uneori chiar rautaciosi cu acestia.

Daca i-i invatati de mici ca nu este bine sa latre fara motiv, ve-ti reusi sa obtineti un caine de paza eficient, care v-ar anunta printr-un latrat zgomotoz atunci cand intra un strain in curte.

Conditii de viata

Pomeranian-ul nu este un caine pretentious, ba din contra se adapteaza foart
e usor atat cu traiul de la bloc cat si cu cel de la curte. Pentru cei care traiesc la curte si sunt pasionati de vanatoare, acest caine este cea mai buna alegere, deoarece are un puternic instinct de vanatoare mostenit de la stramosii sai care au fost caini nordici si salbatici.

Avand in vedere faptul ca sunt foarte energici si curiosi, o plimbare pe zi i-i va face foarte fericiti, i-i va stimula mental dar mai ales i-i va ajuta sa-si satisfaca curiozitatile si sa-si mentina forma fizica.

Boli si afectiuni

Desi este o rasa de caini sanatosi si longevivi, din cand in cand mai apar si la ei unele afectiuni cum ar fi:

- Luxatia patelara;

- Afectiuni oculare si cutanate;

- afectiuni stomatologice

Pentru  a-i mentine gingiile si dinti sanatosi este recomandat sa-l hraniti cu alimente uscate sau cu biscuiti canini.

Durata de viata

Desi se spune ca un Pomeranian traieste intre 12-16 ani, unele exemplare foarte bine ingrijite pot trai si 18-20 ani.