Scurt istoric

Rasa Samoyed face parte din familia Spitz-ilor si este de origine din Rusia mai exact din Siberia, acolo unde in urma cu cateva secole era cunoscuta sub numele de rasa Bjelkier, nume dat de tribul Samoyede din Siberia.

Dupa o perioada de imperechere a aparut o rasa noua de caini care semana destul de bine cu stramosii lor lupii. Acestia erau crescuti si folositi de poporul Samoyede pentru tractarea saniilor, pentru paza si mai ales pentru a proteja turmele de reni, deoarece dispuneau de o putere si o conditie fizica deosebita.

Cativa ani mai tarziu cainii flocosi de culoare alb imaculat au inceput sa fie folositi ca si animale de companie, iar in anul 1800, exploratorul Robert Scott a importat in Anglia primele exemplare de Samoyezi, care s-au dezvoltat si raspandit ulterior in toata lumea.

In anul 1900, rasa Bjelkier a primit numele de Samoyede, nume adoptat in intreaga lume mai putin in Siberia.

In anul 1923, e-ul de la finalul numelui este inlaturat iar rasa este incadrata de catre English Kennel Club in categoria nordicilor cu numele de Samoyed. Si American Kennel Club se hotaraste sa renunte la ultima litera din nume, iar in anul 1947 recunoaste rasa si o incadreaza in categoria cainilor utilitari.

In prezent rasa Samoyed este recunoscuta de mai multe oficii si organizatii internationale dintre care: FCI, CKC, AKC, KCGB, UKC, CKC, NKC, ANKC, NZKC, ACR, APRI.

Aspect fizic si dimensiuni

Samoyedu-ul este un caine de talie mijlocie, cu aspect elegant, mandru, delicat, demn, agil, robust, puternic si sigur pe sine.

Are corpul compact, spatele drept si musculos, zona renala foarte puternica si definita, pieptul adanc si lat, abdomenul usor ridicat iar crupa musculoasa, puternica si putin inclinata.

Gatul are o lungime medie si este tinut sus cu mandrie iar coada este stufoasa si lunga, prinsa sus, purtata ridicata pe spate atunci cand cainele este atent sau in miscare, si atarnata in jos cand este in repaus.

Cainii din rasa Samoyed au membrele musculoase, robuste, lungi, si zvelte care ii ajuta sa mearga cu usurinta prin zapada fara a exista riscul sa se afunde in ea, si labele ovale cu pernute invelite in blana care sa-i fereasca de inghet.

Capul este masiv, puternic si in forma triunghiulara, trufa neagra si bine evidentiata, stopul bine definit, botul adanc si puternic, de aproape aceeasi lungime cu craniul, maxilarul puternic cu muscatura in foarfece, iar buzele groase si negre au comisurile usor indrepate in sus, formand zambetul specific acestei rase numit si “zambet de Samoyede”. Ochii migdalati, profunzi si oblici au culoarea moro inchis si o expresie inteligenta blanda zambitoare, vioaie. Urechile sunt triunghiulare, rotunjite la varfuri, mici, groase, erecte, bine distantate si prinse sus.

Blana lunga, deasa, abundenta, groasa si dreapta este formata din doua straturi: un strat de subpar moale, dens, catifelat si scurt, iar celalalt exterior de acoperire lung, tare si drept. In zona gatului si pe umeri blana este mai lunga formand astfel un guler bogat menit sa intregeasca aspectul lui frumos si elegant

Culoarea blanii trebuie sa fie alb imaculat sau alb cu marcaje crem sau galbui.

Samoyed-ul are o ialtime de circa 53-60 cm la masculi si 48-53 cm la femele. Greutatea este de aproximativ 25-30 kg la masculi si 20-25 kg la femele.

Scurt istoric

Primele exemplare de Bulldog au fost aduse din Anglia in America de catre emigranti. Prin urmare Bulldog-ul American provine din Bulldog-ul Englez, dar are o talie mai mare, picioare mai lungi, este mult mai rapid si mai agil si are o personalitate mai puternica decat celalalt.

Aceasta rasa s-a pastrat pana in ziua de azi datorita unui crescator pe nume John D. Johnson din Summerville ,Georgia, care intors din al-II-lea razboi mondial a fost extrem de dezamagit de disparitia aproape completa a acestor caini. In acel moment s-a hotarat sa adune la un loc toate exemplarele ramase prin America si sa le inmulteasca.

Astfel a reusit sa-i salveze de la disparitie, iar acum este singurul caruia i se datoreaza existenta acestora si astazi.

Buldog-ul American este folosit in prezent atat pentru paza cat si pentru vanatoarea de mistreti, ursi, veverite si ratoni. Acesti caini sunt foarte iubiti si pretuiti de catre fermieri datorita inteligentei, rezistentei, capacitatii lor de munca si a instinctului de protejare de care dispun.

Aspect fizic si dimensiuni

Bulldog-ul American este un caine de talie mare, indesat, puternic, robust, rezistent, dar in acelasi timp agil, atletic si deloc greoi.

Are corpul musculos, pieptul lat, spatele larg si musculos, coastele bine evidentiate, iar gatul musculos si bine prins de trunchi si cap.

Capul este mare si patrat, butul in forma de cutie si puternic, stopul adanc si bine definit, buzele largi, trufa cenusie sau neagra, falcile puternice, iar maxilarul puternic, complet numeric si cu muscatura in foarfece.

Ochii de dimensiuni mari, rotunzi pot avea aproape orice culoare dar este indicat sa fie o nuanta mai inchisa. Urechile de dimensiuni medii sunt asezate sus si pot fi purtate cu varfurile lasate sau pot fi taiate putin.

Trenul anterior trebuie sa aiba osatura puternica si razele osoase drepte iar trenul posterior trebuie sa fie musculos cu razele osoase foarte lungi. Coada ascutita la varf dar groasa la baza este prinsa jos si purtata atarnata.

Rasa Bulldog American are un par aspru si scurt, de culoare alb simplu sau alb cu pete de diferite nuante: maro, aramiu, roscat.

Bulldog-ul American are o inaltime de aproximativ 55-70 cm la masculi si 52-65 cm la femele. Greutatea este de circa 34-54 kg la masculi si 27-47 kg la femele.

Personalitate

Bulldog-ul American are o personalitate puternica, este inteligent, alert, neinfricat, curajos, hotarat, si increzator in fortele proprii. Acesta este unul din putinii caini capabil sa iasa invingator din luptele cu taurii, cainii salbatici sau chiar cu focul. Totusi nu este indicat sa manifeste un comportament extrem de agresiv fata de straini sau de alti caini dar nici nu trebuie sa fie prea timid.

Desi este un caine puternic si masiv se supune imediat atunci cand primeste un ordin din partea stapanului, dand dovada de devotament total, dragoste adevarata si tarie de caracter. De asemenea iubeste foarte mult copii si familia pe care o apara chiar cu pretul vietii.

Relatiile cu familia

Bulldog-ul American este un caine de familie foarte bun, prietenos, jucaus, protector, credincios si ascultator cu familia de care se ataseaza foarte mult, si ingaduitor cu prietenii de familie, pe care ii vede mai des.

Iubesc foarte mult copii si se ataseaza de acestia, dar cand se joaca este necesar sa-i supravegheati deoarece nu sunt constienti de forta lor si ar putea sa-i raneasca din greseala.

Datorita instinctului de paza si protectie inascut, Bulldog-ul American are o atitudine mai dominanta, motiv pentru care este nevoie de un stapan ferm, puternic si cinstit.

Dresajul

Bulldog-ul American are un instinct de paza si aparare inascut, de aceea este bine sa-l dresati de la o varsta foarte frageda, iar dresajul sa fie unul de supunere.

Nu sunt greu de dresat dar uneori au tendinta de a fi incapatinati, insa dupa o perioada de educatie devin supusi si credinciosi stapanului.

Le place la nebunie sa se joace si sa fie mereu in centrul atentiei, inconjurati de familie.

De asemenea trebuie socializati de mici cu alti caini sau cu strainii, pentru a nu deveni foarte agresivi si imposibil de controlat la maturitate. Cu pisicile si animalele mici din curte nu sunt prea toleranti, totusi daca au crescut de mici langa acestea sunt sanse mai mari sa le accepte.

Ingrijire

Avand un par aspru si scurt, acesti caini nu necesita o ingrijire prea mare, tutusi in perioada de naparlire este necesar sa-i periati macar o data pe saptamana pentru a inlatura firele moarte. Periajul se face cu o perie din par de porc.

Conditii de viata

Bulldog-ul American dispune de foarte multa energie, de aceea este indicat in special celor care locuiesc la casa si au o curte de dimensiuni medii in care sa poata alerga in voie. Totusi se poate acomoda si cu viata la bloc daca stapanul ii acorda suficient timp pentru plimbari si alergat.

Exercitii

Sunt foarte dinamici, agili, energici de aceea au nevoie zilnic de foarte mult exercitiu fizic. Adora sa joace prinselea cu copii, sa alerge sau sa se p
limbe.

Un Bulldog American reuseste sa sara chiar si 12 metri in aer.

Boli si afectiuni

Avand in vedere ca este un caine de talie mare, afectiunea cea mai des intalnita este displazia de sold.

Durata de viata

Un Bulldog American poate trai in medie intre 12-16 ani.

Scurt istoric

Bulldog-ul Francez a fost creat pentru prima data in Anglia ca versiune miniaturala a Bulldog-ului Englez.

In anul 1860 crescatorii francezi au adus acesti bulldogi mici din Anglia in Franta si i-au incrucisat cu Terrierii Francezi. Rasa rezultata in urma incrucisarii s-a bucurat de multa admiratie si popularitate in Franta, motiv pentru care a primit numele de Bulldog Francez.

In anul 1898, American Kennel Club recunoaste oficial rasa Bulldog Francez si o accepta in Registrul Genealogic.

In prezent rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspect fizic si dimensiuni

Bulldog-ul Francez este un caine de talie mica, cu osatura solida, puternic, musculos, compact, robust, activ si inteligent.

Corpul este in forma de para, musculos, cu umerii lati, pieptul adanc, bazinul ingust si toracele lat, gatul gros, usor curbat si fara salba. Coada este purtata rasucita ca un tirbuson sau dreapta.

Blana este formata dintr-un par scurt, lucios, des, moale si stralucitor.

Culoarea blanii trebuie sa fie cafeniu, alb, dungata (bridle) sau dungata cu alb, pentru cainii care participa la expozitii, iar pentru cei ce nu participa la expozitii culoarea blanii poate fi si negru, roscat inchis si gri.

Cainii din rasa Bulldog Francez au capul mai mult lat decat lung, foarte puternic, cu craniu aproape plat, fruntea bombata si fata turtita acoperita cu piele ce formeaza riduri si pliuri aproape egale. Nasul este foarte scurt cu narile mari, botul scurt si lat, maxilarele puternice, patrate si late, iar buza superioara este cazuta peste buza inferioara. Urechile sunt de marime medie si forma asemanatoare celor de liliac, rotunjite la varf si late la baza, prinse sus nu prea apropiate una de alta si purtate drept. Ochii sunt mari, rotunzi, potin bombati, inchisi la culoare, proeminenti si cu o expresie vie.

Un Buldog Francez poate avea o greutate de circa 9-13 kg si o inaltime de aproximativ 27-30 cm.

Personalitate

Bulldog-ul Francez este sociabil, jucaus, energic, vesel si afectuos, incercand de la inceput sa-si creeze legaturi puternice cu stapanul sau.

Nu necesita multa miscare, dar le place sa se joace cu alti caini, insa unii masculi au tendinta de a deveni agresivi. Aceasta rasa este recunoscuta ca fiind un vanator de soareci de neintrecut.

Relatiile cu familia

Bulldod-ul Francez este un caine de familie foarte bun, bland, credincios si afectos cu stapanul si familia lui mai ales daca acestia sunt maturi, deoarece nu este intotdeauna dispus sa tolereze nazbatiile celor mici.

Le place la nebunie sa-si petreaca cat mai mult timp cu familia pe care o apara atunci cand simte vreun pericol.

Desi sunt independenti si prefera sa fie singurul animal de companie din casa, sunt toleranti si cu restul animalelor curte daca au fost obisnuiti cu ele de mici.

Dresajul

Bulldog-ul francez este usor de dresat deoarece este receptiv, inteligent, bland si ascultator, motiv pentru care este foarte indragit si apreciat ca si caine de companie.

Boli si afectiuni curente

- afectiuni oculare si respiratorii;

- dermatita faldurilor faciale;

- entropionul;

- cataracta;

Durata de viata

Un Bulldog Francez poate trai aproximativ 9-12 ani.

Scurt istoric

Rasa Bulldog Englez isi are originea in Marea Britanie, unde este foarte cunoscuta si iubita.

Datorita faptului ca nu se cunosc originile indepartate ale acestei rase, specialistii au emis mai multe ipoteze, una din ele fiind aceea cum ca Bulldog-ul englez descinde din Molossul din Epir, care este stramosul comun al tuturor dog-ilor.

Primele inscrisuri despre Bulldog dateaza din anul 1209 si descriu o lupta data intre acesti caini si un taur. In anul 1835 in Anglia au fost interzise luptele sangeroase dintre Bulldogi si alte animale.

Din acest motiv Bulldog-ul Englez a fost din ce in ce mai putin cautat, dar cu toate astea fanii adevarati au continuat sa creasca si sa inmulteasca aceasta rasa, pastrandu-i curajul si puterea si punand mai mult accentul pe aspectul distinctiv si temperamental bland, dar eliminandu-i acele apucaturi agresive.

Aspect fizic si dimensiuni

Bulldog-ul Englez este un caine de talie medie, puternic, masiv, lat, compact si cu alura greoaie. Corpul sau este scurt, indesat, greu, bine legat, gatul gros si scurt, umerii coborati si largi, pieptul adanc si lat, trenul posterior puternic, spatele puternic si scurt iar coada de lungime medie, dreapta si purtata in jos.

Picioarele sunt scurte, viguroase, puternice si usor intoarse catre exterior, iar labele sunt rotunjite si compacte.

Blana este scurta, groasa, fina, lucioasa si neteda. Culoarea blanii poate fi: roscat cu diferite nuante, tigrat, bej, aramiu, galben pal, cenusiu, alb simplu sau alb combinat cu culoarile de mai sus.

Capul este patratos, masiv, lat, craniul scurt, frunte ridicata si plata, sopul adanc, botul scurt si lat, maxilarul inferior iesit in afara comparativ cu cel superior, nasul carn iar buzele groase si mari. Ochii sunt de marime medie, inchisi la coloare, rotunzi, si departati intre ei. Urechile au forma unei petale de trandafiri si sunt mici, subtiri, prinse sus, atarnate, si foarte departate una de alta.

Un Bulldog Englez poate avea o inaltime de aproximativ 30-40 cm, si o greutate cuprinsa intre 19-24 kg.

Personalitate

Bulldog-ul Englez are un caracter excelent, este afectuos, sensibil, tacut, calm, spontan, inteligent, echilibrat, dar in acelasi timp vioi, curajos, viguros, indraznet si demn de incredere. Isi iubeste stapanul si familia si o apara atunci cand este nevoie.

Relatiile cu familia

Bulldog-ul Englez este un caine de familie extraordinar, este ascultator, devotat si credincios stapanului fata de care dezvolta o legatura foarte stransa iar cu copii este foarte jucaus, bland si grijuliu in ciuda aspectului sau fioros.

Nu-l deranjeaza restul anumalelor din curte, ba din contra se intelege bine cu ele.

Paza

Bulldog-ul Englez este un caine de paza, insotire si ocrotire excelent, care isi apara familia si casa fara frica atunci cand simte un pericol, si care in ultima vreme a inceput sa fie utilizat ca si caine politist.

Dresaj

Aceasta rasa este usor de dresat, daca dresajul se face pe un ton prietenos, bland si ferm, de catre un stapan echilibrat si consecvent.

Ingrijire

Avand in vedere ca are o blana foarte mica nu necesita o ingrijire prea amanuntita, totusi un periaj sau doua in perioada de naparlire sunt necesare.

Este recomandat sa-i curatati pliurile fetei regulat.

Conditii de viata

Aceasta caine se adapteaza foarte usor cu viata intr-un apartament, deoarece nu este foarte activ, iar daca ii oferiti cateva plimbari scurte in fiecare zi va fi foarte multumit. Nu este recomandat persoanelor active si nu este bine sa-l tineti in soare puternic deoarece poate face insolatie.

Boli si afectiuni

- afectiuni congenitale la coloana si inima;

- torsiunea de stomac;

- maladia cotului;

- displazia de stomac.

Acesti caini saliveaza excesiv si sforaie.

Durata de viata

Un Bulldog Englez poate trai intre 7-11 ani.

Scurt istoric

Rasa Keeshond isi are adevarata origine in Olanda, si reprezinta rasa nationala a acestei tari. Este cunoscut si sub denumirea de Spitz lup.

Specialistii spun ca aceasta rasa descinde din Wolfspitzul german si dateaza inca din secolul al XVI-lea.

Numele Keeshond vine de la porecla Kees, pe care Cornelius de Gyslear (conducatorul unei rascoale) i-a dat-o unui caine din aceasta rasa. Tot Cornelius de Gyslear a folosit acest caine ca simbol al partidului pe care i-l conducea.

In trecut cainii din rasa Keeshond erau folositi pentru paza incarcaturilor de barje, motiv pentru care au fost denumiti popular caini olandezi de barja.

Exista si varianta Keeshond pitic (Spitz pitic) care difera doar din punct de vedere al inaltimii, avand 32-35 cm, in rest are aceleasi caracteristici.

Aspect fizic si dimensiuni

Keeshond-ul este un caine de talie medie, proportional, robust dar in acelasi timp delicat.

Are blana lunga si deasa formata din doua straturi: un strat interior scurt, des, pufos; si un strat exterior lung si des. Pe piept, umeri, picioarele posterioare, zona fundului si imprejurul gatului blana este foarte deasa formand o coama sau un guler bogat de blana. Culoarea blanii poate fi gri-argintiu, negru, crem sau alb. Coada este stufoasa si purtata pe spate.

Capul are forma triunghiulara (asemanator cu cel al vulpii), botul este de marime medie, stopul proeminent si nasul negru. Ochii de culoare caprui inchis sunt migdalati si oblici. Urechile au dimesiuni mici si forma triunghiulara si sunt prinse sus.

Un Keeshond poate avea o inaltime cuprinsa intre 41-45 cm si o greutate de aproximativ 14-22 kg.

Paza

In trecut au fost folositi pentru paza incarcaturilor de barja si a gospodariilor, dar si pentru distrugerea animalelor daunatoare. In present insa este utilizat mai putin pentru paza si mai mult pentru companie. Totusi este un caine de paza bun, care anunta printr-un latrat zgomotos prezenta strainilor.

Personalitate

Cainii din rasa Keeshond sunt inteligenti, vigilenti, prietenosi, atenti, dornici sa invete dar si galagiosi. Sunt ascultatori si loiali stapanului si familiei, si se inteleg bine cu copii sau cu alti caini din curte. Daca aveti pisica sau alte animale mici si vreti sa va cumparati un Keeshond aveti grija sa-l socializati de mic cu aceste animale.

Ingrijire

Avand in vedere ca au blana lunga si deasa, trebuie periati macar o data pe saptamana in perioade normale si ceva mai des in perioada de naparlire, pentru a le pastra blana curata si sanatoasa.

Conditii de viata

Este foarte rezistent la schimbarile bruste de temperatura, ii plac anotimpurile reci si prefera sa traiasca afara, in aer liber, dar se poate acomoda si cu viata intr-un apartament daca stapanul ii acorda timpul necesar pentru plimbare si exercitii.

Dresaj

Este usor de dresat deoarece este foarte inteligent si dornic sa invete lucruri noi. Cu un dresaj variat, consecvent si bland veti reusi sa obtineti un caine foarte educat si ager, capabil sa participle cu success la diverse sporturi canine sau la cursele de agilitate.

Scurt istoric

Aceasta rasa a fost selectionata in Marea Britanie de catre Lordul Tweedmouth, la jumatatea secolului trecut, in urma incrucisarii unor rase precum: Flat-Coated Retriever auriu, Water Spaniel de culoare deschisa, Newfounland, Bloodhound, spanieli si alti setteri.

Rezultatul reiesit din aceasta incrucisare a primit denumirea de Golden Flat-Coat si a fost caracterizat ca fiind un caine cu un simt al mirosului foarte dezvoltat si cu un instinct inascut pentru aport.

Golden Retriever-ul este un caine de talie medie, admirat de vanatori pentru sarguinta si robustetea sa, pentru abilitatile sale de a vana atat pe uscat cat si in apa dar mai ales pentru calitatile sale atletice.

Pe langa celelalte calitati, rasa Golden Retriever este apeciata de stapani si pentru caracterul tandru, printenos, bland de care dispune, iar in prezent este una din cele mai raspandite si mai cautate rase de caini de companie din lume.

Cu trecerea timpului, Golden Retriever-ul a inceput sa fie din ce in ce mai utilizat pentu salvarea celor prinsi sub daramaturi, pentru detectarea narcotinelor, ca si caini ghizi pentru cei orbi, surzi sau cu alte handicapuri, datorita mirosului dezvoltat, inteligentei, temperamentului echilibrat, disciplinei, dar mai ales usurintei de a se intelege cu oamenii.

In anul 1925 rasa Golden Retriever a fost inregistrata in American Kennel Club, in grupa cainilor de vanatoare sau sportivi, iar in prezent este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: FCI, CKC, AKC, KCGB, UKC, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspect fizic si dimensiuni

Golden Retriever-ul este un caine de talie medie, bine proportionat, armonios, puternic, activ, robust, cu o miscare bine legata si o expresie blanda.

Corpul sau este scurt dar echilibrat, pieptul adanc, coapsele musculoase, coastele rotunjite si bine coborate, linia superioara orizontala, zona renala scurta, musculoasa si puternica. Coada este lunga, ajungand pana la jaret, acoperita cu par abundent, purtata la nivelul spatelui, dar niciodata rasucita.

Membrele anterioare sunt drepte si au osatura buna, membrele posterioare sunt musculoase si puternice, iar labele sunt rutunde si compacte.

Capul nu foarte rotund, este cizelat si bine proportionat, stopul bine definit, nasul negru, trufa neagra, botul lat, puternic si conic iar maxilarul puternic, cu muscatura in foarfece, completa, perfecta si regulata. Ochii bine distantati, de culoare maro inchis, cu pleoape inchise la culoare. Urechile au dimensiuni medii, forma triunghiulara si sunt purtate lasate. Gatul este musculos si neted.

Blana este formata din doua straturi: unul interior impermeabil, strans pe corp, des, si unul exterior drept sau putin ondulat, gros, moale, dens si impermeabil.

Culoarea blanii cuprinde toate nunatele de auriu si crem insa niciodata acaju sau roscat.

Un Golden Retriever poate avea o inaltime de aproximativ 56-61 cm la masculi si 51-56 cm la femele. Greutatea acestor caini poate varia intre 29-36 kg la masculi si 25-32 kg la femele.

Personalitate

Golden Retriever-ul este un caine foarte inteligent, sigur pe el, docil, afectuos, plin de viata, agil, prietenos, loial si ascultator fata de stapan, bland si jucaus cu copii. Pe langa toate aceste calitati trebuie adaugat si faptul ca sunt foarte buni inotatori.

Acesti caini sunt prietenosi cu toata lumea dar mai ales cu celelalte animale din curte si adora sa inoate, sa recupereze mingi sau alte jucarii si sa fie in centrul atentiei oamenilor. Nu este indicat sa-i lasati singuri perioade mai lungi de timp pentru ca se plictisesc si pot devini distrugatori, neascultatori sau chiar rautaciosi.

Datorita calitatilor si simturilor dezvoltate pe care le au, Golden Retriever-i au devenit in ultima perioada foarte utili pentru: detectarea drogurilor, luarea urmei, ca si caini ghizi pentru nevazatori sau pentru vanatoare.

Dresajul

Golden Retriever-ul este foarte usor de dresat si educat, deoarece este inteligent, ascultator, prietenos si dornic sa va faca pe plac, de aceea nu sunt necesare corectiile fizice.

Relatiile cu familia

Golden Retriever este un caine de familie extraordinar, mai ales pentru acele persoane care detin pentru prima data un animal de companie, deoarece este intelegator, dornic sa-i faca mereu pe plac stapanului, dragalas, protector si loial.

Aceasta rasa este o companie placuta si sigura in primul rand pentru familiile cu copii mici, deoarece sunt foarte blanzi, rabdatori, gentili, prietenosi, jucausi si iubitori cu copii. Se inteleg bine cu celelalte animale din curte, indiferent daca sunt caini sau alceva.

Paza

Golden Retriever-ul nu este un caine agresiv, dar este un paznic bun, care va anunta sosirea unui vizitator sau a unui strain prin latrat, atacand doar atunci cand isi simte stapanul in pericol.

Conditii de viata

Golden Retriever-ul este recomandat in primul rand persoanelor care locuiesc la casa deoarece sunt aproape inactivi in interior, iar o curte de dimensiuni medii sau mari si eventual un iaz iar face extrem de fericiti.

Totusi acesta rasa se acomodeaza repede si cu traiul la bloc, daca stapanul i-i acorda suficient timp pentru exercitii si miscare.

Ingrijire

Acesti caini au o blana destul de mare si moale de aceea trebuie periati cu o perie din par de porc, in fiecare zi sau macar o data la 2 zile, pentru a-i mentine blana curata, lucioasa si sanatoasa. Imbaierea trebuie facata doar atunci cand este absolut necesar.

Pentru asi mentine conditia fizica are nevoie de miscare zilnica, iar daca nu puteti sa-i puneti la dispozitie o curte in care sa poata alerga in voie este recomandat sa-l scoateti la plimbare zilnic. De asemenea este contraindicat sa-l hraniti in exces, deoarece este predispus la supraponderabilitate.

Boli si afectiuni

Desi se stie ca Golden Retriever-ul este un caine extrem de sanatos, din cand in cand pot suferi si ei de unele afectiuni cum ar fi:

- Torsiunea (dilatatia) gastrica;

- Displazia de sold;

- Egzema umeda alimentara;

- Epilepsie;

- Cataracta;

- Diabetul;

- Entropionul.

Durata de viata

Aceasta rasa poate trai in medie aproximativ 10-13 ani.

Scurt istoric

Cainii din rasa Pomeranian sunt urmasii cainilor de sanie din Laponia si Islanda, care au fost adusi in Europa, mai exact in Pomerania, regiune din Germania, de unde provine si numele purtat de rasa. In aceasta regiune, de secole intregi rasa Pomeranian este foarte cunoscuta atat ca si caine utilitar cat si ca animal de companie.

Desi crescatorii din Pomerania, au imbunatatit blana si au adaptat rasa Pomeranian cu traiul la oras, aceasta inca mai cantarea peste 8 kg cand a ajuns pentru prima data in Anglia.

Asadar cei care au reusit, dupa multe incercari si teorii, sa reduca considerabil talia acestor caini si sa diversifice paleta de nuante ale mantalei, sunt crascatorii englezi.

Cele mai apropiate rude ale acestui caine sunt din rasele: Spitz German, Cainele American al Eschimosilor, Samoyed si intregul grup de Spitz.

Pomeranian-ul din zilele noastre un caine mic dar cu aceeasi personalitate complexa si mai ales cu aceeasi blana aspra specifica, cainilor din climatele reci.

Atat regina Charlotte cat si nepoata ei Victoria, au detinut cate un caine din aceasta rasa, doar ca la acea vremea erau mai mari si faceau parte din categoria Spitz European. Varianta moderna de Pomeranian a aparut in secolul al XIX-lea.

Aspect fizic si dimensiuni

Pomeranian-ul este un caine de talie mica, cu o greutate de aproximativ 2-3 kg si o inaltime de circa 18-30 cm, fiind cel mai mic reprezentant al raselor nordice.

Capul este proportional cu restul corpului, are o forma asemanatoare cu cel de vulpe si este purtat cu eleganta si mandrie. Ochii de marime medie sunt migdalati, stralucitori si cu o expresie inteligenta si agera. Urechile sunt mici, triungiulare si prinse sus, iar dantura este completa numeric cu muscatura in foarfece. Coada este stufoasa, prinsa sus si intoarsa pe spate.

Cainii din rasa Pomeranian au o blana bogata, formata din doua straturi: unul inferior pufos, fin, dens si unul exterior superficial, lung, aspru si drept. Pe umeri, pe piept si in jurul gatului, parul este mai lung si mai abundant formand astfel un guler bogat de blana.

Trebuie de stiut ca la femele stratul inferior de blana se reinnoieste in perioada de imperechere sau dupa fatare, iar la masculi o data pe an.

Culoarea blanii poate fi: roscat simplu, roscat cu negru, portocaliu cu negru, negru simplu, alb cu negru, alb simplu, crem, ciocolatiu, gri albastrui. Cei care au blana in doua sau mai multe culori, se numesc Partial Colori.

Personalitate

Pomeranian-ul este un companion minunat, echilibrat, foarte inteligent, alert, loial, inimos, bland, prietenos, curajos, neinfricat dar mai ales istet, activ, energic si rapid ceea ce i-l face sa fie candidatul ideal pentru sporturile canine de agilitate.

Datorita faptului ca sunt blanzi, toleranti si foarte mici, acesti caini nu sunt indicati familiilor cu copii mici, deoarece pot suferi abuzuri din partea acestora.

Le place sa se imprieteneasca cu caini de talie mare, iar daca se intampla sa fie provocati de vreo unul, nu dau niciodata inapoi, ba mai mult se dovedesc neinfricati in ciuda greutatii si taliei mici.

Avand o fire prietenoasa si curioasa, aceasta rasa adora sa exploreze tot ce o inconjoara si sa descopere chestii noi.

Relatiile cu familia

Pomeranian-ul este un caine de familie excelent, vesel, loial, docil, devotat, care adora sa fie mereu alaturi de familie, sa i-a parte la toate activitatile acesteia, sa invete trucuri noi, dar mai cu seama sa fie laudati de stapan deoarece sunt foarte sensibili atunci cand aud vocea acestuia.

Avand o personalitate echilibrata dar si un aspect fizic destul de placut, aceasta rasa reuseste sa se faca iubita chiar si de acele persoane care nu sunt innebunite dupa caini mici.

Totusi pe cat sunt de devotati si loiali stapanului, pe atat sunt de independenti si usor temperamentali, si nu este indicat sa-i rasfatati prea mult sau sa-i tratati ca pe niste copii, deoarece pot deveni agitati si nervosi.

Acest caine nu este recomandat atunci cand aveti copii mici, deoarece pot fi raniti din greseala, in schimb este o companie placuta, vesela si prietenoasa pentru copii mai mari, mai grijulii, care stiu sa se joace cu un caine.

Nu are probleme cu restul animalelor din curte sau cu alti caini, daca a fost crescut de mic impreuna cu acestea.

Dresajul

Cainii din rasa Pomeranian nu sunt greu de dresat, daca acesta se face de la o varsta frageda si prin metode positive de educatie care sa includa: recompense alimentare si laude dupa fiecare comanda executata.

Un alt element care constituie baza unui dresaj de succes i-l reprezinta relatia dintre stapan si caine, care trebuie sa fie bazata pe incredere, afectiune si respect. Nu sunt deloc indicate corectiile verbale sau fizice deoarece vor rupe aceasta relatie.

Ingrijire

Blana acestui caine este foarte lunga si matasoasa de aceea necesita o ingrijire atenta, iar un periaj de doua sau chiar trei ori pe saptamana este esential pentru a-i mentine blana descalcita, pentru a preveni apritia pielii uscate si a matretii, dar si pentru a-i inlatura firele moarte.

Trebuie de stiut ca aceasta rasa nu necesita o imbaiere prea frecventa deoarece i-i va deteriora aspectul blanii si al pielii inlaturand uleiurile esentiale.

In perioadele caniculare este recomandat sa-i tineti in casa pentru a evita supra-incalzirea.

Paza

Cand sunt in prezenta unui strain latra excesiv, sunt rezervati, uneori chiar rautaciosi cu acestia.

Daca i-i invatati de mici ca nu este bine sa latre fara motiv, ve-ti reusi sa obtineti un caine de paza eficient, care v-ar anunta printr-un latrat zgomotoz atunci cand intra un strain in curte.

Conditii de viata

Pomeranian-ul nu este un caine pretentious, ba din contra se adapteaza foart
e usor atat cu traiul de la bloc cat si cu cel de la curte. Pentru cei care traiesc la curte si sunt pasionati de vanatoare, acest caine este cea mai buna alegere, deoarece are un puternic instinct de vanatoare mostenit de la stramosii sai care au fost caini nordici si salbatici.

Avand in vedere faptul ca sunt foarte energici si curiosi, o plimbare pe zi i-i va face foarte fericiti, i-i va stimula mental dar mai ales i-i va ajuta sa-si satisfaca curiozitatile si sa-si mentina forma fizica.

Sanatate

Desi este o rasa de caini sanatosi si longevivi, din cand in cand mai apar si la ei unele afectiuni cum ar fi:

- Luxatia patelara;

- Afectiuni oculare si cutanate;

- afectiuni stomatologice

Pentru  a-i mentine gingiile si dinti sanatosi este recomandat sa-l hraniti cu alimente uscate sau cu biscuiti canini.

Durata de viata

Desi se spune ca un Pomeranian traieste intre 12-16 ani, unele exemplare foarte bine ingrijite pot trai si 18-20 ani.

Scurt istoric

Incepand cu anul 1933, standardul original al rasei Ciobanesc German a decis ca blana alba reprezinta un defect eliminatoriu, acest lucru ducand la disparitia exemplarelor de culoare alba, de pe intreg continentul Europei.

Datorita faptului ca au continuat sa fie crescuti independent in America si Canada, ciobanestii cu blana alba au supravietuit si au devenit treptat o rasa de caini distincta.

Intemeietorul rasei este considerat masculul Lobo, care s-a nascut in data de 05.03.1966, si care a fost primul caine inscris in Registrul Genealogic al Ciobanescului Elvetian.

Urmasii lui Lobo s-au inmultit treptat, in zilele noastre existand deja cateva sute de exemplare de Ciobanesti Albi de rasa pura, raspandite in toata Europa.

In decursul anilor, Ciobanescul Elvetian s-a distantat total de stramosul sau, Ciobanescul German, din toate puntele de vedere: aspect fizic, caracter si temperament. Acesta a fost principalul motiv pentru care in anul 1991, Elvetia a recunoscut acest caine, ca o noua rasa de caini pe care a denumit-o Ciobanesc Alb Elvetian.

Urmand exemplul Elvetiei, si cele trei tari: Danemarca, Olanda si Cehia au inregistrat rasa Ciobanesc Alb, ca rasa recunoscuta pe plan national.

Aspect fizic si dimensiuni

Ciobanescul Alb Elvetian este un caine de talie medie, puternic, musculos, cu un aspect exterior armonios si elegant.

Are capul proportional cu restul corpului, puternic si arid, craniul usor rotunjit, nasul de dimensiune medie si negru, botul nu foarte lung dar puternic, buzele negre si uscate iar dintii completi numeric si puternici cu muscatura in foarfece. Ochii sunt migdalati, oblici, de coloarea caprui inchis pana la negru si marime medie. Urechile sunt alungite cu varful usor rotunjit, acoperite cu par scurt, prinse sus, purtate ridicate, paralele si orientate in fata. Gatul este de marime medie, larg la baza, musculos si fara barbie.

Cainii din aceasta rasa au corpul de lungime medie, puternic si foarte musculos, spatele nivelat si drept, pieptul oval, adanc, proeminent insa nu foarte lat, abdomenul zvelt iar crupa lunga dar nu prea lata.

Coada stufoasa ceva mai subtire spre varf, in forma de sabie, este purtata sus atunci cand cainele este in miscare.

Membrele sunt musculoase si puternice, iar mersul este lejer, reusind sa acopere cu usurinta distante mari.

Blana densa de lungime medie este alcatuita din doua straturi: un strat interior de puf abundant si moale, si unul exterior de par protector tare si drept. Pe partea din spate a piciorelor si pe gat blana este ceva mai lunga formand un guler.

Culoarea blanii este intotdeauna alb pur.

Un mascul poate avea o inaltime de circa 60-65 cm si o greutate cuprinsa intre 30-40 kg, iar o femela poate avea o inaltime de circa 55-60 cm si o greutate cuorinsa intre 25-35 kg.

Personalitate

Cainii din rasa Ciobanesc Alb Elvetian sunt foarte inteligenti, echilibrati, gentili, atenti, vigilenti, temperamentali dar fara a fi nervosi, usor de educat, prietenosi cu persoanele pe care le cunoasc dar mai ales cu copii.

Cu familia sunt loiali, afectuosi, iubitori si foarte protectivi iar cu strainii sunt precauti si rezervati, dar niciodata tematori sau agresivi.

Atunci cand se afla in locuri necunoscute este retinut si prudent, la inceput, iar mai tarziu devine curios.

Dresajul

Ciobanescul Alb Elvetian este foarte inteligent, invata repede si doreste cu orice pret sa-i faca pe plac stapanului, motiv pentru care este usor de dresat.

Datorita faptului ca sunt obedienti nu este indicat si nici necesar sa aplicati metode dure de antrenament.

Desi se inteleg bine cu toate animalele din curte este recomandat sa-i socializati de mici cu ele pentru a evita orice problema.

Relatiile cu familia

Ciobanescul Alb Elvetian este un caine de familie excelent, este iubitor, credincios, atasat de stapan, vigilant, protector, temperamental fara a fi nervos sau agresiv. Acest caine stie sa-si arate dragostea si loialitatea fata de stapan si familie, fara sa devina stresant.

Este un caine de companie ideal pentru copii deoarece are un comportament calm, echilibrat si iubeste copii.

Nu-l deranjeaza restul animalelor din curte, ba din contra se intelege chiar bine cu ele.

Conditii de viata

Ciobanescul Alb Elvetian se poate acomoda si cu viata intr-un apartament, daca stapanul nu-l lasa mult timp singur in casa si i-i acorda timp suficient pentru plimbari si exercitii.

Totusi acest caine este recomandat celor care locuiesc la casa, deoarece este recunoscut ca fiind foarte galagios si ar putea deranja vecinii.

Ingrijire

Este necesar sa-l periati zilnic pentru a-i pastra blana descalcita si frumoasa.

In ciuda faptului ca este alb, acest nu se murdareste asa usor, ba mai mult pare ca se curate singur de murdarie.

Boli si afectiuni:

Desi se spune ca Ciobanescul Alb Elvetian dispune de o sanatate de fier, din cand in cand mai apar si unele probleme de sanatate cum ar fi:

- Displazie de sold;

- Probleme la ochi, piele, dinti, blana;

- Alergii;

- Torsiunea de stomac.

Alimentatia unui Ciobanesc Alb Elvetian

Ca si alimentatie este recomandata hrana uscata, deoarece aceasta contine toate vitaminele si mineralele de care animalul are nevoie. Este indicat sa-l hraniti de 2-3 ori pe zi, pentru a evita torsiunea de stomac.

Nu este un caine extrem de mancacios, mananca doar cat i-i trebuie si restul i-l lasa, chia
r daca ramane un craston aproape plin.

Durata de viata

Un Ciobanesc Alb Elvetian poate trai aproximativ 12 ani.

“La 6 saptamâni m-ati luat la voi! M-am jucat mult cu copii si eram foarte fericit alaturi de voi. Cum trecea timpul, nevoia de miscare crestea si cu ea odata si nevoia de hrana. Copii nu se mai jucau cu mine, iar daca încercam sa-i provoc la joaca, ma mai si loveau… Dar într-o zi, m-au urcat în masina, eu eram asa bucuros ca în sfârsit dupa luni de zile am sa mai vad si altceva… Undeva, pe marginea drumului ne-am oprit si mi-au aruncat mingea… Am alergat fericit dupa ea, dar când m-am întors, voi nu mai erati nicaieri … Foarte speriat va cautam alergând printre masini, unii ma claxonau, altii accelerau si mai tare. Am vrut sa alerg la marginea drumului pentru ca îmi era foarte frica, dar dintr-o data am simtit o puternica lovitura si nu am mai reusit sa ma ridic. Cu mare greutate m-am târât pâna la marginea drumului… V-am strigat…, as fi vrut sa merg dupa voi, dar nu mai puteam… în jurul meu era numai sânge!… Era întuneric… frig…si imi era foarte frica… Mingea înca nu o lasam… eram sigur ca o sa va întoarceti dupa mine! Degeaba! Gemeam! Nimeni nu ma baga în seama… Dupa multe ore de chin si durere, s-a oprit cineva lânga mine… Fara sa-l deranjeze noroiul si sângele, m-a luat în brate si m-a asezat în masina… Un barbat alb ne-a întâmpinat când ne-am oprit, dar când m-a vazut doar a dat din cap fara sperante… Noul stapân care ma cunostea doar de 15 minute, plângând m-a strâns la piept… doar atunci am lasat mingea ca sa-i ling mâna… în semn ca-i MULtUMESC… apoi am adormit… ultimul lucru ce am auzit era plânsetul STaPÂNULUI… Acum nu-mi mai este frica… nici frig… si nimic nu ma mai doare…

Oare?… daca nu rodeam papucii când eram micut si… nu mâncam asa de mult… poate mai traiam…”

Scurt istoric

Ciobanestii Australieni cunoscuti si sub numele de Aussie s-au dezvoltat in forma lor actuala in SUA dar poarta aceasta denumire datorita incrucisarii lor cu Ciobanestii Basci, care provin din Australia.

Dupa al II-lea razboi monial, popularitatea rasei a crescut considerabil fiind din ce in ce mai cunoscuta de public, datorita spectacolelor de Rodeo si cele ecvestre, a filmelor cinematografice si a televiziunii.

Constiinciozitatea dar si usurinta cu care puteau fi dresati i-a determinat pe fermierii americani sa creasca, sa mentina si sa dezvolte vigilenta, inteligenta si instinctul de turma a acestor caini, foarte utili pentru fermele americane.

In septebrie 1991, American Kennel Club recunoaste oficial rasa Ciobanesc Australian si o accepta in Registr-ul Genealogic.

Aspect fizic si dimendiuni

Ciobanescul Australian este un caine de talie mijlocie, mai mult lung decat inalt, bine proportionat, echilibrat, solid, puternic, dar nu grosolan.

Capul are o marime proportionala cu corpul, este puternic, uscativ, bine conturat, expresiv. Ochii pot fi de culoare caprui sau albastri, sau in diferite combinatii sau variatii de culori, inclusiv marmorati sau patati. Urechile de marime medie sunt triunghiulare si prinse sus iar craniul poate fi usor rotunjit sau plat. Botul este aproape la fel de mare cu craniul si are forma conica dar cu varful rotunjit, iar stopul este bine definit.

Gatul de marime medie, este puternic, bine prins de umeri si usor arcuit.

Acesti caini au corpul solid, spate puternic si drept, coaste elastice, bine arcuite si lungi, pieptul larg iar coada de marime mica, dreapta sau cupata.

Membrele sunt drepte si puternice, labele compacte, ovale cu unghii arcuite si pernite apropiate.

Cainii din aceasta rasa au parul de marime medie spre mare, usor ondulat sau chiar drept, foarte rezistent la intemperii. Spre deosebire de femele, masculii au parul mai lung in jurul gatului, formand astfel un guler bogat.

Culoarea blanii la aceasta rasa poate fi: negru, albastru, roscat cu pete albe sau cu pete de foc. Culoarea alb este prezenta in jurul gatului, pana la umeri, unde formeaza un guler, pe membre, pe gat, pe crestetul capului si pe partile laterale ale botului.

Inaltimea unui Ciobanesc Australian poate fi de aproximativ 51-58 cm la masculi si de 47-53 cm la femela, iar greutatea variaza intre 16-32 kg.

Personalitate

Ciobanescul Australian are un temperament echilibrat, este inteligent, puternic, foarte energic, extrem de protector, loial, credincios si afectuos stapanului si familiei pe care o apara cand este nevoie.

Au un instinct de paza inascut, dar si forta si energia necesara pentru a fi un caine de paza excelent. Sunt foarte jucausi cu copii daca este socializat de mic cu acestia.

Relatiile cu familia

Ciobanescul Australian este un caine de companie excelent, caruia i-i place la nebunie sa-si insoteasca stapanul la plimbare, in masina, sau pur si simplu dintr-o camera in alta, doar pentru a fi alaturi de el tot timpul.

Aceasta rasa este destul de buna atunci cand aveti copii mici, deoarece iubeste copii si se joaca cu ei, dar pentru asta trebuie socializati de mici cu acestia.

Paza

Ciobanescul Australian are un instinct de paza inascut, este foarte protectiv si suspicios in privinta strainilor, motiv pentru care a fost si este utilizat pentru paza turmelor de oi sau de vite si pentru protectie personala.

Datorita temperamentului echilibrat, inteligentei si capacitatii bune de adaptare in diferite situatii, Ciobanescul Australian a devenit in ultima perioada din ce in ce mai cautat, fiind folosit ca insotitor pentru persoanele cu dizabilitati, ca si caine ghid pentru nevazatori, in actiunile de salvare montana sau in politie. Ca si caine politist, era folositi pentru detectarea stupefiantelor sau pentru urmarirea infractorilor.

Ingrijire

Avand o blana de marime medie trebuie periati macar o data pe saptamana cu o perie aspra, apoi pieptanati atent cu un piepten putin mai rar, pentru a le mentine blana curata si a evita incalcirea.

Dresajul

Ciobanescul Australian este un caine inteligent, usor de dresat si dornic sa faca pe placul stapanului.

Avand un instinct protector puternic dezvoltat, acesti caini isi apara cu fermitate teritoriul si stapanul, motiv pentru care trebuie educati de mici pentru a nu deveni foarte agresivi.

Dresajul trebuie sa fie consistent si trebuie facut de catre un stapan calm rabdator dar in acelasi timp ferm.

Datorita inteligentei deosebite dar si energiei de care dispun, acesti caini trebuie sa primeasca mereu sarcini cum ar fi: sa adune si sa pazeasca turma, sa aiba grija de copii sau pur si simplu sa participe la diferite concursuri canine, pentru a nu avea timp sa se plictiseasca.

Boli si afectiuni

Cele mai frecvente afectiuni intalnite la aceasta rasa sunt:

- displazia de sold;

- coloboma oculara;

- coloboma irisului,

- cataracta juvenila sau senila;

- dezlipirea de retina;

- membrana pupilara persistenta;

- atrofie retiniana progresiva;

- districhiazis;

Alimentatia unui Ciobanesc Australian

Daca doriti sa va cumparati un astfel de caine trebuie sa aveti mare grija la modul cum i-l alimentati deoarece are tendinta de a manca in exces, si astfel riscati sa devina obez.

Inmultire

O femela poate fata in medie cam 7 pui.

Durata de viata

Un Ciobanesc Australian poate tra
i intre 9-15 ani.