Povestea trista a unui Saint Bernard

5 Comments

Saint_Bernard

“La 6 saptamâni m-ati luat la voi! M-am jucat mult cu copii si eram foarte fericit alaturi de voi. Cum trecea timpul, nevoia de miscare crestea si cu ea odata si nevoia de hrana. Copii nu se mai jucau cu mine, iar daca încercam sa-i provoc la joaca, ma mai si loveau… Dar într-o zi, m-au urcat în masina, eu eram asa bucuros ca în sfârsit dupa luni de zile am sa mai vad si altceva… Undeva, pe marginea drumului ne-am oprit si mi-au aruncat mingea… Am alergat fericit dupa ea, dar când m-am întors, voi nu mai erati nicaieri … Foarte speriat va cautam alergând printre masini, unii ma claxonau, altii accelerau si mai tare. Am vrut sa alerg la marginea drumului pentru ca îmi era foarte frica, dar dintr-o data am simtit o puternica lovitura si nu am mai reusit sa ma ridic. Cu mare greutate m-am târât pâna la marginea drumului… V-am strigat…, as fi vrut sa merg dupa voi, dar nu mai puteam… în jurul meu era numai sânge!… Era întuneric… frig…si imi era foarte frica… Mingea înca nu o lasam… eram sigur ca o sa va întoarceti dupa mine! Degeaba! Gemeam! Nimeni nu ma baga în seama… Dupa multe ore de chin si durere, s-a oprit cineva lânga mine… Fara sa-l deranjeze noroiul si sângele, m-a luat în brate si m-a asezat în masina… Un barbat alb ne-a întâmpinat când ne-am oprit, dar când m-a vazut doar a dat din cap fara sperante… Noul stapân care ma cunostea doar de 15 minute, plângând m-a strâns la piept… doar atunci am lasat mingea ca sa-i ling mâna… în semn ca-i MULtUMESC… apoi am adormit… ultimul lucru ce am auzit era plânsetul STaPÂNULUI… Acum nu-mi mai este frica… nici frig… si nimic nu ma mai doare…

Oare?… daca nu rodeam papucii când eram micut si… nu mâncam asa de mult… poate mai traiam…”

Saint_Bernard_1

  1. Comments

    1. andra says:

      frumoasa poveste, minumata

    2. Este o poveste atât de trist?!
      Dar ?i mai trist este c? ea este adev?rat?!

    3. reli says:

      si caini au suflet…ei simt la fel ca noi,oamenii cand sunt iubiti…..de ce sa le facem rau acestor fiinte minunate care simt cand esti trist si cad esti bucuros

    4. roby says:

      daca vedeti un caine ranit pe strada nu pur si simplu il ignorati ci ajutatil si animalele simt durere ca noi oamenii

    5. crx says:

      daca povestea este reala acei copii nu se pot numi copii ci mai degraba fiare ale societatii in care traim (viitori infractori)
      Si totusi sper ca aceasta poveste este nereala dar foarte educativa atat pt copii dar si pt persoanele mature despre care stim de multe ori in mass-media sau din viata de zi cu zi ca se comporta mai rau ca animalele(animal=om)

    Leave a Reply

    (required)

    (required)